Atracţii Locale

  • Rezervaţia mixtă Balta Nera – Dunăre , Comuna Socol, 10,00 ha – declarată prin Legea 5/2000 zonă umedă cu vegetaţie hidrofilă şi higrofilă specifică (Typha sp.,Phragmites sp.,Carex sp.,Salix sp.), cu o bogată avifaună acvatică: egreta mică (Egreta garzetta), cormoranul mic(Phalocrocorax pygmaeus)etc.La sud de localitatea Socol (comuna Socol) în zona de vărsare a râului Nera în Dunăre.
  • Mânăstirea Baziaş (com.Socol, sec XVIII).
  • Rezervaţia mixtă Râpa cu Lăstuni din Valea Divici, Comuna Pojejena, 5,00 ha – declarată prin Legea 5/2000 adăposteşte cuiburile şi coloniile de lăstuni construite pe abrupturile formate în depozite loessoide cuaternare. La intrarea în Valea Divici dinspre drumul naţional Moldova Veche – Socol (comuna Pojejena).
  • Cetatea şi aşezarea dacică din satul Divici – Reprezintă o mărturie a locuirii dacice a acestui spaţiu , situl fiind considerat de importanţă naţională , fiind recunoscut ca element de patrimoniu naţional prin legea 5/2000.
  • Moldova Nouă – biserica româno – catolică (1780), monument de arhitectură religioasă. Muzeul “Clisurii de Sus a Dunării”,cu secţii de istorie , etnografie, minerit.Centrul de informare – documentare al Parcului.
  • Ruinele cetăţii Sf. Ladislau – situată în apropierea localităţii Coronini, pe dealul Cula , A fost ridicată în secolul al XV-lea împotriva năvălirilor turceşti.
  • Stâncile Babacăi (“Stânca Tatălui” – traducere turcă) – marchează locul de unde începe Clisura Dunării. Clisura,un cuvânt de origine bizantină, înseamnă cetate aşezată la gura unui defileu.
  • Peştera Gaura cu Muscă – în total peştera are 254 m şi este lipsită de concreţiuni de calcite spectaculoase. Reţinem doar “barajele” de travertine între care se adună apa , prezenţa “laptelui de piatră” , a buzunăraşelor de calcite suprapuse (odontolite), şi a stalactitelor. Nota specifică a acestei peşteri e dată însă de mirosul penetrant de amoniac, provocat de marea cantitate de guano produsă de coloniile de lilieci ce populeaăa peştera . Este situată mai jos de stânca Babacăi , la cca 30 m înălţime în peretele calcaros, urcând din şosea în dreptul unui izvor cu apă de băut.
  • Rezervaţia arheologică peştera Gaura Chindiei II – cam la 3 km în aval de Gaura cu Muscă, într-un abrupt din strâmtura Pescari – Alibeg,la circa 80 m altitudine faţă de Dunăre. Declarată din 1973 rezervaţie arheologică , aici se ascunde un monument de artă rupestră unic în ţara noastră. Pe pereţi se află motive picturale în culoare roşie: păsări şi motive florale, semne şi simboluri singulare sau grupate , însemnări cu caractere chirilice şi latine, impresiuni de mâini şi degete etc.O parte din aceste motive (printre care păsările) sunt atribuite sfârşitului epipaleoliticului (acum aproximativ 14.000 de ani) şi începutului neoliticului. Altele (de exemplu motivele solare) aparţin epocii metalelor,probabil populaţiilor protodacice şi dacice. Interesante sunt semnele grupate care par a reprezenta o scriere din aceeaşi epocă, dar care îşi păstrează încă enigma. În fine, sunt şi motive din epoca prefeudală şi feudală timpurie (de pildă crucea bizantină şi poligonul stelat). Grilajul de fier cu care a fost închisă este distrus de ceva vreme , astfel că, alături de picturi, au apărut şi semnături mai recente.
  • Liubcova – moara de lemn cu ciuturi şi butoni de pe râul Liubcova, din aval de localitate.
  • Biserica Sf. Arhangheli din localitatea Berzeasca – monument de arhitectură. Biserica este situată în vatra localităţii Berzeasca, fiind cea mai veche biserică românească din Clisura Dunării construită în stil baroc , la 1836. Pictura este executată în ulei de către pictorii Dimitrie Turcu şi Dimitrie Popovici
  • Centrul de informare – documentare al Parcului Natural Porţile de Fier Berzeasca – aici puteţi consulta materialele informative editate în cadrul proiectului Conservarea şi managementul habitatelor parcului natural Porţile de Fier, şi să obţineţi informaţii despre posibilităţile de cazare din zonă (Berzeasca, Liubcova, Bigar).
  • Satul Şviniţa – aici are loc în fiecare toamnă sărbătoarea smochinului. Pe pantele însorite ale satului sunt plantate livezi de smochini.
  • Rezervaţia paleontologică Locul fusilier Şviniţa, Comuna Şviniţa, 95 ha – declarată prin legea 5/2000, este o rezervaţie celebră în Europa, cu amoniţi din Jurasicul mediu(Dogger). Este unul dintre cele mai importante puncte fosiliere mezozoice din Carpaţi, situate în amonte de localitatea Şviniţa, între Greben şi pârâul Iardumovacia – Valea Saraorschi. Recoltarea fosilelor este strict interzisa!
  • Cetatea Tri Kule – a fost ridicată în secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomană spre vest, un turn observându-se şi în prezent în apropierea localităţii Şviniţa.
  • Rezervaţia mixtă Cazanele Mari şi Cazanele Mici, comuna Dubova , 215 ha – la sud-vest şi nord-est de localitatea Dubova, între Valea Ogradena şi Ogaşul Turcului. În această zonă Dunărea străbate cea mai îngustă şi mai grandioasă zonă a Defileului Dunării, Cazanele Mari fiind despărţite de Cazanele Mici şi bazinetul Dubova. Pe versanţii calcaroşi şi abrupţi ai Cazanelor se dezvoltă o floră de o mare diversitate, cu caracter ponto-mediteranean- şi central-european. Din cele 7 peşteri identificate cu o lungime totală de 2.155 m cea mai importantă este peştera Ponicova, la intrarea căreia pârâul cu acelaşi nume creează nişte chei scurte şi sălbatice şi un pod natural lung de circa 25 de m şi înalt de 6-8 m. Peştera are o lungime totală de 1666m , străbate Ciucaru Mare şi iese în Dunăre. Este accesibilă din şosea.
  • Chipul lui Decebal – săpat în stâncă se află situate la gura de vărsare a Mraconiei în Dunăre, având o înălţime de 40 de metrii şi o lăţime de 25 metrii. Iniţiativa realizării sale aparţine lui Iosif Constantin Drăgan.
  • Golful Mraconiei – datorită construcţiei hidroenergetice de la Porţile de Fier, nivelul Dunîrii a crescut inundând gurile de vărsare a afluenţilor ce coboară din munţi, formând astfel adevărate golfuleţe. În acest golf s-a amenajat un loc de popas turistic.
  • Tabula Traiana – dintre cele 10 tabule ce au fost dălţuite în defileu, doar Tabula Traiana se mai conservă, patru sunt păstrate în desene şi stampe din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, restul fiind distruse. Tabula Traiana este săpată în stâncă , la ieşirea din Cazanele mici, pe malul sârbesc al Dunării şi consemnează drumul construit de Împăratul roman. În traducere, textul Tabulei sună astfel: “Impăratul Cesar Nerva Traian Augustul, fiul divinului Nerva, învingător al germanilor, cel mai mare dintre preoţi, având pentru a patra oară puterea tribuniciară (anul 100 e.n.), părinte al patriei, consul pentru a treia oară, a refăcut drumul, după ce l-a adâncit în munţi şi i-a înlocuit podeaua”.
  • Muzeul etnografic Ieselniţa – situat în satul cu acelaşi nume.
  • Mânăstirea Sf. Ana – Ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Şeicaru, cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”, este aşezată în imediata apropiere a municipiului Orşova pe Dealul Moşului.Deţine un pavilion cu spaţii de cazare (circa 10 camere)şi un muzeu memorial.
  • Catedrala romano – catolică din Orşova – a fost construită între anii 1972 – 1976, duă planurile arhitectului Horst Fackelmann, ca urmare a strămutării Orşovei vechi pe actualul său amplasament. Catedrala este construită din beton finisat, cofraje şi lemn, având formă de cruce din orice punct ar fi privită.

Defileul, Clisura & Cazanele Dunării

Pornind de la Orşova, mai sus în dreptul localităţii Eşelniţa, începe intrarea în Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau pe uscat. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni. În dreptul fostei localităţi Ogradena se poate citi inscripţia de pe Tabula Traiana, amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104, când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua pe malul sârbesc. Vasele şi maşinile staţionează aici pentru a vizita complexul turistic cu acelaşi nume. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dălţuit în stâncă şi mănăstirea Mraconia parcă răsărind din fluviu. Mai sus, pe valea dintre munţi, se poate vizita micul golf al Mraconiei. Mai sus, la km D 985 se află înecate ruinele cetăţii medievale Tri Kule (sec. XIV), din care se mai văd două turnuri răsărind din apã. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului, şoseaua străbate, deasupra lacului, peste roci mărnoase şi calcare roşcate. Mai sus, unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, ţâşneşte din ape un pinten al stâncii Babacăi, loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau rugăciuni, căci urma coborârea în fioroasele Cazane.

Vegetaţia cuprinde specii rare, submediteraneene: liliacul sălbatic, stânjeneii de stâncã, Laleaua de Cazane, specie unică pe glob. Specifice zonei sunt şi reptilele: broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn , şopârlele rare , insecte: fluturii de peşteră, scorpionul carpatic etc. La Şviniţa se află rezervaţie paleontologică, formată din depozite fosilifere jurasice şi danubiene. Punctul fosilifer Şviniţa, pe pârâul Saraoschi, cu calcare bogate în amoniţi (peste 60 de forme, unele ca nişte melci uriaşi, contemporani cu dinozaurii), se poate vizita numai cu vaporul în locul numit Pescărie

Senzaţionale sunt descoperirile arheologice din peşterile Defileului: peşterile Clemente şi Cuina Turcului de la Dubova, cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică, obiecte de podoabă (cele mai vechi din România), unelte de piatră cioplită, unelte folosite de pescari şi vânători în urmă cu peste 15.000 de ani. Alte obiecte sugerează că grecii întreţineau legături comerciale cu locuitorii din Clisură. Localnicii au descoperit Peştera cu picturi (Chindia) care datează din epoca metalelor. Peştera Ponicova este cea mai mare şi cea mai spectaculoasă din Defileu. Se află în Ciucarul Mare, pe o lungime de 1166 m, străpunsă de pârâul Ponicova. Are mai multe galerii, din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime, 60 m lăţime şi 30 m înălţime – o mirabilă catedrală subterană. Peştera Veterani este imensă şi a fost folosită ca punct strategic de daci şi romani, de austrieci şi turci, putând adăposti peste 700 de soldaţi. A fost fortificată de generalul austriac Veterani, de unde şi numele peşterii.

Trasee ecoturistice:

  1. Traseul Ecoturistic Cazanele Mari
    Acces direct din DN 57, din centrul localităţii Dubova, la cca. 100 m de sediul Primăriei Dubova pe sensul de mers spre localitatea Sviniţa; lungime traseului aproximativ 5 km. Este un traseu cu grad mediu de dificultate. Efort fizic moderat care nu necesită pregatire fizică specială. Este marcat cu un triunghi echilateral galben pe fond alb, pe arborii din imediata apropiere a potecii, la distanţă vizibilă de max. 50 m, pe porţiunile ce traversează pădurea sau limitrofe acesteia. Elementul  de atracţie al acestei zone îl reprezintă însă laleaua Cazanelor o specie care se face remarcată atât prin unicitatea ei, dar şi datorită habitatului său – pereţii stâncoşi ai Ciucarului Mare, săpaţi atât de frumos de fluviu. Această plantă poate fi observată în floare în luna aprilie, unde alături de alte specii vernale, dau culoare şi parfum stâncilor ce pot părea neprietenoase. Odată ajunşi pe platou, până la punctul terminus al traseului,  suntem însoţiţi de  mirosul îmbietor de liliac, culorile inedite ale florii de scumpie în contrast cu verdele primăvăratic al speciilor arbustive. Susţinând caracterul unic al acestei zone, clopoţeii Cazanelor relict terţiar, işi deschid florile albăstrii spre a ne încânta privirea.
  2. Traseul Ecoturistic Cazanele Mici
    Acces de pe drumul naţional DN57,în golful Dubova, aproximativ 22 km distanţă de localitatea Orşova spre Moldova Nouă;lungimea traseului aproximativ 2 km. Este un traseu cu grad mediu de dificultate. Efort fizic moderat care nu necesită pregătire fizică specială, fiind un traseu scurt în raport cu distanţa şi timpul de parcurgere al acestuia. Este marcat cu un triunghi echilateral roşu cu margine albă, pe arbori şi  pe pietre din imediata apropiere a potecii, la o distanţă vizibilă între 50 şi 100 metri, pe porţiunile ce le traversează prin pădure sau zonele limitrofe acestuia.Traseul ecoturistic urmează poteci de munte, care parcurg păduri de stejari, păduri de fag şi pajişti. Este traseul de unde se poate colecta drobiţă (Genista tinctoria), o excelentă planta tinctorială, din care femeile extrăgeau coloranţi vegetali pentru vopsitul lânii. Punctele de belvedere, nu puţine la număr, sunt locurile de unde poţi admira Cazanele Mari şi Veliki Strbac, de pe partea sârbeasca a Dunării. Peisajul tipic este de defileu. Platoul Cazanelor Mici, unic în Europa, îţi taie răsuflarea. Este locul în care stai pe calcare urgoniene (140 milioane ani), pe lapiezuri (“sculpturi” naturale în calcar), unde sibliacurile terţiare, asociaţii vegetale alcătuite preponderent din liliac, cărpiniţă, mojdrean, scumpie provin din perioadele mai calde interglaciare, este locul de unde auriul lalelei de Cazane îţi spune că aici, în Cazanele Mari ale Dunării este singurul loc din lume în care trăieşte, de fapt este locul unde “Dunărea a bătut şi Porţile de Fier s-au deschis”.

Judeţul Mehedinţi

Potenţialul turistic al judeţului Mehedinţi îl formează grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea şi de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, de existenţa elementelor floristice şi faunistice deosebite, multe dintre ele fiind înscrise în rezervaţii ştiinţifice, la care se adaugă impresionante mărturii ale unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice, de arhitectură şi artă, unele unice prin valoarea si ineditul lor. Municipiul Drobeta Turnu Severin, prin poziţia sa, la ieşirea Dunării în defileu, dar şi datorită numeroaselor sale obiective social-istorice şi culturale, ar putea constitui un centru polarizator al industriei turistice mehedinţene. Principalele obiective turistice severinene sunt:

  • Ruinele podului lui Traian (pod construit în perioada dintre războaiele dacice purtate de împăratul Traian împotriva lui Decebal)
  • Castrul Drobeta (realizat în aceeaşi perioadă cu podul lui Traian)
  • Ruinele bisericii medievale aşezată lângă castrul roman

În partea de sud a municipiului, pe malul Dunării, se află monumentala clădire a muzeului Porţile de Fier, cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, ştiinţele naturii şi un deosebit acvariu. Principalele zone turistice ale judeţului, în afara municipiului Drobeta Turnu Severin sunt:

  • Zona Porţile de Fier I, cu defileul Dunării, clisura cu Cazanele Mari şi Mici, lacurile de acumulare, sistemul hidroenergetic şi de navigaţie, numeroase viaducte înălţate deasupra unor văi sălbatice, municipiul Orşova, desfăşurat sub formă de amfiteatru pe malul golfului Cerna, iar deasupra acestuia, Mânăstirea Sfânta Ana.
  • Ostrovul Şimian – insulă situată în aval de Drobeta Turnu Severin, unde a fost strămutată cetatea de pe fosta insulă Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.
  • Zona de nord a judeţului, caracterizată prin frumuseţea peisajului. Aici se găseşte oraşul Baia de Aramă unde se poate vizita Biserica Sfinţii Voievozi, ridicată în stil bizantin şi pictată in sec. al XVII-lea. La circa 4 km nord-vest de Baia de Aramă se găseşte complexul carstic Ponoare, reprezentat prin mai multe monumente ale naturii (podul natural de la Ponoare, lacurile carstice Zatonul Mare şi Mic, peştera Ponoare şi platoul de lapiezuri de deasupra peşterii). Tot în această zonă se află peştera Topolniţa, cu o lungime explorată de 10.330 m, fiind a doua ca mărime din ţară.
  • Nu departe de oraşul Baia de Aramă se află staţiunea balneo-climaterică Bala cu ape termo-minerale. Apele minerale de la statiunea Bala sunt la fel de bune ca şi cele de la Herculane, iar în unele privinţe chiar mai bune şi mai puternice decât acestea, dar din păcate rezervele de ape minerale sunt insuficient exploatate.
  • Zona Strehaia, situată la circa 40 km de Drobeta Turnu Severin, cu cetatea Mânăstirii Strehaia, construită în jurul anului 1500, pădurea de tei, iar către est, Mânăstirea Gura Motrului.

Porţile de Fier

Când pronunţam cuvintele “Porţile de Fier” ne gândim aproape din reflex la celebra hidrocentrala de pe Dunăre. Dar oare câţi dintre noi ştiu că “Porţile de Fier” este şi numele unui parc natural din zonă, care oferă privelişti cel puţin la fel de spectaculoase şi unice? Linia sudică a parcului se afla pe cursul Dunării. Limita vestică se situează în dreptul localităţii Baziaş, iar cea estică la Drobeta-Turnu-Severin; spre nord, parcul se întinde până pe flancurile sudice ale Munţilor Locvei şi include Munţii Almajului şi Munţii Mehedinţi. Frumuseţea peisajului şi ecosistemele unice pe care le cuprinde fac din acest parc o adevărată bijuterie a naturii. Formele de relief sunt deosebit de spectaculoase: versanţi abrupţi, chiar prăpăstioşi, văi înguste, peşteri în pereţii stâncoşi ai defileului. Totul este acoperit de o vegetaţie abundentă, submediteraneană care dă o impresie de natural, de teritoriu virgin. Peisajul este determinat şi de climatul cu nuanţe submediteraneene, care oferă condiţii favorabile de dezvoltare unor plante şi animale neîntâlnite în alte părţi ale României. Frumuseţea şi unicitatea zonei inpun măsuri de conservare şi protecţie, mai ales că Sistemul hidroenergetic “Porţile de Fier” se află în imediata apropiere. Efectele vecinătăţii s-au făcut deja simţite: prin umplerea lacului de acumulare, insula Ada-Kaleh, situată la 3 km aval de Orşova, a fost complet inundată, dispărând astfel un biotop specific cu un mare număr de elemente mediteraneene. Efectele amenajării barajului au fost resimţite şi de comunităţile umane din lungul defileului: unele localităţi au fost mutate pe un alt amplasament (Orsova, Ieşelniţa etc.), altele au fost complet inundate. Toate aceste modificări nu au afectat radical farmecul şi spectaculozitatea defileului, el continuând să atragă atenţia deopotrivă a turistului şi a omului de ştiinţă.

Rezervaţii Naturale

Un loc distinct în cadrul judeţului îl ocupă rezervaţiile naturale. Dintre acestea amintim:

  • Rezervaţia botanică Cracul Găioara. Colilia Porţilor de Fier vegetează pe Cracul Găioarei, singurul loc din lume unde a fost întâlnită. Pajişti cu colilia Porţilor de Fier, bine conservate, au fost identificate pe versantul dunărean al Cracului Găioara.
  • Rezervaţia botanică Valea Oglănicului este situată în aval de Gura Văii, în dreptul Insulei Ostrovul Banului, având o floră şi faună bogată în elemente specifice Porţilor de Fier.
  • Rezervaţia botanică Cracul Crucii se găseşte în dreptul barajului, deasupra tunelului Moşul şi se întinde până pe platoul denumit de localnici „Crucea Sfântu Petru”. Aici se întâlnesc pajişti de o rară valoare peisagistică.
  • Rezervaţia botanică Gura Văii- Vârciorova este considerată un El Dorado floristic, această zonă se evidenţiază prin bogăţia speciilor de plante, multe dintre ele reprezentând rarităţi pentru flora ţării noastre şi sunt prezente în toate etajele de vegetaţie.
  • Rezervaţia botanică Faţa Virului se află la 4,5 km de Vârciorova spre Gura Văii, în faţa Porţilor de Fier, între apa Slătinicului şi Creasta Virului. Relieful variat, foarte frământat, micile cascade şi cheile dau un pitoresc aparte acestei zone. Aici se află pajişti cu mărarul Porţilor de Fier, specie caracteristică Defileului Porţile de Fier.
  • Rezervaţia botanică Dealul Dohomnei este situată între Valea Bahnei şi Valea Vodiţei. Aici sunt protejate pădurile de „osieci”, dar şi pădurile seculare în care predomină alunul turcesc şi gorunul.
  • Rezervaţia paleontologică Bahna se află între localităţile Iloviţa şi Bahna, la 4 km de şoseaua naţională. Este unul dintre cele mai vechi şi interesante puncte fosilifere din ţară, de mare valoare ştiinţifică. Calcarele recifale conservă o faună fosilă veche de 16 mil. ani.
  • Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici este situată între Valea Ogradena şi pârâul Ogaşul Turcului, unde Dunărea străbate două chei grandioase Cazanele Mari şi Cazanele Mici, separate de bazinetul de la Dubova. Aici, la baza abruptului , apar întinse arborete de fag, cărpiniţă, mojdrean, alun turcesc. Pe abrupturile inaccesibile creşte laleaua de Cazane, stânjenelul de stâncă, clopoţeii Cazanelor, săpunariţa roşie.Vipera cu corn, vulturul de mare, lăstunul de stâncă, broasca ţestoasă de uscat sunt elemente reprezentative ale faunei locale. În Cazanele Dunării predomină un relief calcaros reprezentat prin doline, lapiezuri şi peşteri. Peşterile Veterani, Climente, Ponicova au fost locuite din epipaleolitic până în sec.XVIII.
  • Rezervaţia paleontologică Sviniţa situată pe văile Saraorschi, Ţiganilor şi Vodiniciki, este unul dintre cele mai importante puncte fosilifere din Carpaţi. Calcarele roşii de la Sviniţa conţin cea mai bogată faună de amoniţi din ţară. Amoniţii, aceşti melci uriaşi, contemporani cu dinozaurii, puteau să ajungă la un diametru de 2 m. În această arie de interes ştiinţific internaţional, amoniţii sunt reprezentativi pentru Jurasicul mediu (176 mil. ani).
  • Podul natural de la Ponoare este o arcadă naturală de circa 25 m lungime, 8 m lăţime şi 14 m înălţime. Format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri, este un fenomen unic în ţară.
  • Peştera de la Pod, cu o lungime de 633 m, este originea Podului natural de la Ponoare.
  • Peştera Zăton, situată în zona ponorului Zăton, are o lungime de 105 m.
  • Lacul Zăton este unul dintre cele mai frumoase lacuri de origine carstică din ţară.
  • Câmpurile de lapiezuri reprezintă cel mai valoros element al acestui complex, cel mai remarcabil câmp de lapiezuri din ţară. Acesta oferă un peisaj inedit prin ariditatea sa şi prin sculptarea adâncă a calcarului sub un înveliş impermeabil pe o suprafaţă foarte mare.
  • Pădurea de liliac de la Ponoare se află în apropierea comunei Ponoarele cu o suprafaţă de 20 ha, din care cca. 10 ha este rezervaţie forestieră şi a fost declarată monument al naturii. Pe lângă liliac şi mojdrean care sunt speciile principale, mai apar gorunul, cornul, cărpiniţa, vişinul turcesc etc. În această pădure, în prima parte a lunii mai, are loc cea mai mare sărbătoare a judeţului Mehedinţi – Sărbătoarea liliacului.
  • Peştera Topolniţa, una dintre cele mai mari peşteri din ţară, are o lungime a galeriilor de 25 km. Peştera Topolniţa reprezintă un complex de galerii şi culoare dispuse pe mai multe etaje ce se întretaie şi se suprapun în spirale, puţuri şi sifoane. Numeroase lacuri, sclipind ca gheaţa la lumina lanternelor, întrerup pe alocuri cursul subteran al apei, sporind frumuseţea peşterii. Pe întreg parcursul peşterii se întâlnesc galerii ornate cu stalactite şi coloane, cu stalagmite-lumânări, cu ghirlande, draperii, baldachine şi valuri translucide din calcit imaculat. O astfel de galerie este Galeria Racoviţă foarte bogată în formaţiuni de calcit, în care unele zone, ca Pădurea de Lumânări sau Lacul de Cleştar fiind de o rară frumuseţe.
  • Peştera lui Epuran, cu o lungime de peste 3 km, are galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil şi altul inferior, activ. Peştera este un complex de săli şi galerii, cu numeroase ramificaţii, cu blocuri de calcar prăbuşite. În Sala Urşilor se găsesc numeroase schelete de urs de peşteră, fixate în decursul timpului pe planşeu cu cristale albe de calcit. Cea mai frumoasă zonă a peşterii este Galeria Comorilor, justificată prin bogăţia şi varietatea concreţiunilor. Peştera lui Epuran reprezintă, de fapt, partea cea mai nordică a Peşterii Topolniţei.